În al doilea Război Mondial, România și aviația feminină susțineau crucea roșie la inițiativa Principesei Marina Știrbey.
Escadrila Albă a fost unitatea de aviatoare sanitare a României în al Doilea Război Mondial. A apărut în 1940 și opera cu avioane ușoare, vopsite complet în alb și marcate cu cruci roșii, pentru a fi recunoscute ca aparate medicale. Baza principală a escadrilei era la aeroportul Băneasa din București.
Aviatoarele – printre ele Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Virginia Duțescu – zburau neînarmate direct pe linia frontului. Aterizau pe câmpuri improvizate, în zone bombardate sau sub foc de artilerie, doar pentru a prelua răniți și a-i duce la spitalele de campanie. În zile bune reușeau și zece misiuni, salvând mii de vieți în condiții în care mulți piloți militari ezitau să coboare.
Deși doamnele din escadrila Albă erau considerate necombatante, zborurile având un caracter umanitar, acestea aveau grad de sublocotenent în aviație, aveau soldă și uniformă militară pentru a nu fi considerate spioane în caz de capturare. Cele mai cunoscute misiuni au fost la Stalingrad și Odesa.
Activitatea escadrilei s-a încheiat în 1944, odată cu schimbările politice ale războiului. Mult timp, povestea lor a rămas ascunsă, dar astăzi Escadrila Albă este recunoscută drept una dintre cele mai curajoase formațiuni feminine din aviația europeană — un exemplu rar de curaj, disciplină și devotament în slujba vieții.
După instalarea regimului comunist destinul acestor eroine aviatoare a fost marginalizarea, eliminarea din aviatie sau închisoarea.
Material documentat și redactat de Dan Drăghicescu,
Producător Asociat Chainsaw Europe
