Principele Nicolae

Continuăm în acest an aniversar, 150 de ani de la nașterea Reginei Maria, poveștile istorice în tema Reginei, astăzi despre al doilea ei fiu, Principele Nicolae.

Principele Nicolae, Nicky, cum îl alintă familia, s-a născut la Sinaia, în Castelul Pelișor, pe data de 3 august 1903, fiind al patrulea copil al cuplului princiar Ferdinand și Maria. La nașterea sa, fratele mai mare, Carol, avea 10 ani, iar surorile sale – Elisabeta și Mărioara – 9, respectiv 3 ani. A mai avut o soră – Ileana, născută în 1909, și un frate – Mircea, născut în 1913 și mort prematur, în 1916. Prințul Nicolae a fost botezat de țarul Nicolae al II‑lea al Rusiei.

În „Povestea vieții mele”, Regina Maria l‑a prezentat în cele mai frumoase culori pe Nicolae. Era „un băiețel frumos, cu nasul cam lung… ochii erau de un albastru intens, cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă, cât se poate de nostim și de neascultător, parcă ar fi avut argint viu în vine, era totdeauna și mereu în mișcare.” Un copil „independent, capricios, ciudat, chiar imprevizibil”, dar „seducător, direct, cu o fire deschisă”. Regina mai nota: „Unchiul însuși (Carol I) nu rezista acestei mici ființe impulsive, ale cărei ștrengării și veselii spontane îl amuzau și îl destindeau. El nu mai putea să se separe de Nicky și un surâs deosebit era rezervat mereu acestui drăcușor, care cucerise inima austeră a regelui.” [3]

Nicolae își petrece copilăria la Sinaia, în Castelul Pelișor – reședința familiei princiare. Partenerii de joacă ai micuțului erau în special frații săi mai mari; preferata lui era sora sa Mărioara. Cei doi erau nedespărțiți și, timp îndelungat, prințesa a fost pentru Nicky tovarășul de joacă ideal.

Principele Nicolae 1927

Încă dinaintea Primului Război Mondial, Nicky a fost trimis la vestitul colegiu britanic Eton, în pofida pasiunii sale declarate pentru medicină, la care s‑a opus bătrânul rege Carol I. Pe atunci, un fiu sau un nepot regal nu putea fi decât militar. În timpul colegiului, prințul și‑a uitat slăbiciunea pentru medicină și, aidoma viitorului său nepot, Mihai I, a devenit un pasionat al aviației și al sportului în general. De‑a lungul anilor, lăsând să vorbească latura germană a sângelui său, și‑a dovedit și abilitățile tehnice, asamblând singur câteva automobile artizanale, cu care a participat la mai multe raliuri și concursuri internaționale.

Primul Război Mondial

Prințul Nicolae al României (copil)

Sfârșitul anului 1914 aduce o schimbare în viața tânărului prinț. Moartea regelui Carol I și urcarea pe tron a tatălui său, Ferdinand I, fac ca întreaga familie să‑și mute reședința în București, la Palatul Cotroceni. Nicolae își întrerupe studiile și se întoarce în țară, deoarece în Europa izbucnise războiul.

Adolescența liniștită a prințului se sfârșește în vara anului 1916, când România intră în Primul Război Mondial. În însemnările sale târzii, rămase inedite vreme de câteva decenii, Nicolae își amintește cum Regele Ferdinand l‑a chemat la el în cabinet înaintea Consiliului de Coroană din 14 august 1916 și i‑a spus:

„Dinastiile sunt ținute să respecte, în schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn și strict, încheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijența sau, și mai rău, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor înseamnă un abuz de încredere și o călcare de contract. Înseamnă o înșelăciune ce trebuie aspru sancționată de partea lezată în acest legământ de Drept Natural. Noi trebuie să ne ignorăm ereditatea, să uităm aliații de sânge în acest ceas de cumpănă al istoriei, pentru a ne îndeplini până la capăt obligațiile cuprinse în contractul încheiat pe cuvânt de onoare cu poporul român.”

A doua zi, țara intră în război împotriva Puterilor Centrale pentru a înfăptui România Mare. La sfârșitul aceluiași an, familia regală, împreună cu guvernul, este forțată să se retragă la Iași, Bucureștiul căzând sub ocupația germanilor.

La plecarea lui Carol al II‑lea din țară

În această perioadă, unele personalități politice cer proclamarea prințului Nicolae ca succesor. Principele, fiind al doilea bărbat din familia regală, era exclus, conform Constituției românești din acea perioadă, de la succesiunea la tron.