Înainte de Primul Război Mondial, România regelui Carol I era cunoscută pentru cavaleria sa. Caii erau nelipsiți, atât din armată, în evenimentele oficiale cât și din viața de stat.
Un element aparte, în România și în întreaga Europă, era prezența cailor regali la evenimente publice. Carol și Ferdinand călăreau la toate ceremoniile militare oficiale și rămâneau pe cal pe toată durata lor.
Dar și principesa Maria a României avea o mare pasiune pentru caii pursânge. Nu era doar spectatoare, ci și proprietară de cai. Pentru ea, calul era simbolul prieteniei și al recunoștinței. Spunea așa: „Fără un cal, viața noastră ar fi istovitoare, asemenea unei boli nevindecabile.”
Unul dintre caii ei favoriți, o iapă pur sange de 3 ani numită Kilia, a concurat la Brăila pe 26 Septembrie 1910, la alergări de galop. Culorile alese de Maria – oranj și mov – erau culorile ei favorite și erau purtate de jocheul său în timpul cursei, iar ea a fost singură femeie proprietară de cai la acea cursă, Principesa Maria câștigând primul loc la cursă, premiul fiind 800 de lei.
Legătura dintre caii pursânge și regalitate e veche. Puterea și frumusețea lor i-au atras mereu pe monarhi. Pentru Maria, însă, calul era mai mult decât un simbol: era o oglindă a caracterului ei.
Așa cum mărturisea Principesa Maria la acea vreme „Călăritul m-a învățat să iubesc pământul românesc. Din șa am descoperit frumusețile lui, i-am simțit bătăile inimii. L-am iubit întâi cu ochii, apoi cu sufletul.” Tot călărea Maria a descoperit și ținutul Neamțului având reședința la Bicaz la sfârșitul primului Război Mondial.
Material documentat și redactat de Dan Drăghicescu,
Producător Asociat Chainsaw Europe
